Fortăreaţa medievală de la Enisala

0

La 2 km est de comuna Enisala si 7 km de oraşul Babadag, pe un deal calcaros, care domină ca un cuib de vultur zona lacurilor Razelm şi Babadag, se află ruinele fortăreţei medievale Yeni-Sale (Enisala, Heracleea sau Heraclia).

Cetatea de la Enisala, se numără printre monumentele de arhitectură militară de pe teritoriul României, ridicată în evul mediu care se remarcă prin concepţie planimetrică, sistem de fortificaţii, tehnică constructivă, elemente arhitectonice. Fortificaţia a fost construită în a doua jumătate a sec. al XIV-lea de catre o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării. Pe baza tehnicilor constructive, s-a emis ipoteza ca singurii interesaţi de ridicarea unei cetăţi situată în cadrul sistemului de fortificaţii din nordul Dobrogei, orientată spre mare pentru supravegherea traficului navelor, erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani caştigate din comerţ şi erau deţinştorii monopolului navigaţiei pe Marea Neagră.

Fortificaţia de la Enisala a făcut parte din lanţul de colonii genoveze care îngloba oraşele din Deltă – Chilia şi Likostomion, Cetatea Albă la gurile Nistrului, Caffa în sudul Crimeei. Între 1397-1416 cetatea de la Enisala a făcut parte din sistemul defensiv al Ţării Româneşti în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. După cucerirea Dobrogei de către turci la 1419-1420, în cetate s-a instalat o garnizoană militară otomană.

Apus_la_Cetatea_Enisala

Ulterior, datorită inaintării stăpânirii turceşti dincolo de gurile Dunării până la Cetatea Albă şi Chilia (1484), şi a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, cetatea a fost abandonată în sec al XVI-lea, pentru ca nu mai corespundea intereselor strategice şi economice turceşti.

Zidurile de incintă ale cetăţii se păstrează în cea mai mare parte la o înălţime de 5-10 m şi pot fi observate cu uşurinţă de la mari distanţe. Incinta de vest-sud-vest a fost construită pe marginea abruptă a promontoriului. Cetatea are forma unui trapez sau patrulater neregulat, cu latura de vest-sud-vest distrusă aproape în întregime, lungă de peste 100 m; laturile de est şi de nord sunt de cca. 50 m, iar cea de sud are aproape 30 m. Zidul de incinta este gros de 1,50 m -1,85 m, prezintă la exterior, opt turnuri de apărare cu câte trei, patru şi cinci laturi.

Atât zidul de incintă, cât şi turnurile, sunt construite din piatră de calcar cioplită, fasonată, de formă cubică, de dimensiuni mici şi mijlocii. Intrarea (pe latura de sud) se făcea printr-o poartă cu deschidere foarte înaltă, prevăzută cu arcadă dublă şi apărată de un bastion masiv pentagonal. Cel de-al doilea zid de incintă al fortificatiei aflat pe partea de nord-est este prevăzut cu turnuri pătrate şi triunghiulare. După 1991 zidurile năruite de intemperii ale cetaţii au fost restaurate, Enisala devenind un important punct turistic.

Numele cetăţii nu s-a păstrat, iar denumirea actuala a satului, şi implicit a monumentului, vine de la cuvântul turcesc Yeni Sale care înseamnă „Sat nou”. În sec. XV când Dobrogea a intrat sub stăpânire otomană, localitatea era populată de români. Cercetările arheologice din punctul “La Biserică” au dus la descoperirea unui cimitir din sec. XV-XVIII atribuit acestei populaţii româneşti creştine.

Yeni Sala apare în cronicile turceşti din sec. XV-XVI ce relatează despre cucerirea cetăţii de către otomani de la domnii români, ceea ce probează, de asemenea, vechimea aşezării înainte de instaurarea dominatiei strâine în teritoriul dintre Dunăre şi Mare.

Cea mai veche menţiune a acestui nume o găsim în cronica lui SüKrüllah, datând din prima parte a sec. al XV-lea. Ulterior, în defterul din 1573 este menţionată ca aparţinând cazalei Hârşova-Babadag, fiind enumerată printre satele obligate să predea Porţii oi. Localitatea apare şi în defterul din 1675 şi 1676 ca aparţinând cazalei Babadag, iar în harta rusă întocmită în urma războiului din 1877-1878 localitatea avea 5-20 de case.

Agentul polonez Korsac o menţionează la 1849 şi apoi Ion Ionescu de la Brad la 1850 cu numele de Ienisali.
Între 1864-1877 localitatea este menţionată în fondul tapiurilor în forma sa iniţială Yeni-Sala. După 1882 devine comuna rurală.

Acces: Drumul european E87, pornind de la Tulcea până la Babadag. Din această ultimă localitate se poate ajunge la Enisala pe un drum judeţean

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.