Cheile Gârliştei – Parcul Naţional Semenic

0

Cheile Gârliştei din Munţii Aninei se întind pe o suprafaţă de 517 hectare la o altitudine de 690 metri, făcând parte din Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului – rezervaţia mixtă (forestieră, geomorfologică şi geologică).

Cheile sunt situate între localităţile Anina şi Gârlişte şi sunt străbătute de râul Gârlişte. Cheile au o lungime de cca. 9 km, începând de la ieşirea din Anina şi terminandu-se cu aproximativ 1 km înainte de a intra în satul Gârlişte. Aceste chei sunt spectaculoase având porţiuni foarte sălbatice cu pereţi calcaroşi acoperiţi cu vegetaţie ce se ridică chiar din apa pârâului. Impresionează prin versanţii calcaroşi abrupţi, dar şi prin turnurile şi hornurile calcaroase. Traseul turistic Anina-Cheile Gârliştei-Gârlişte este marcat turistic cu punct roşu, începând de la ieşirea din cartierul Schlucht al Aninei. Timpul de parcurgere al acestui traseu este de circa trei ore şi jumătate, Atracţii turistice sunt: Cleantul Cerbilor (la baza versantului găsindu-se câteva peşteri), Peştera Galaţiului, Peştera cu Apă (cea mai lungă peşteră din chei); cea mai importantă porţiune a cheilor, între Cleanţul Gherii şi abruptul nordic al Dealului Moghila, care prin sălbăticia şi frumuseţea ei se situează printre cele mai deosebite din ţară.

cheile garlistei - banat

Cheile Gârliştei, obiectiv turistic relativ umbrit de vecinătatea Cheilor Caraşului, este o formaţiune calcaroasă remarcabilă, atât prin lungime, cât şi prin varietatea peisajului. Ca şi aspect general, cheile Gîrliştei încep chiar în aval de ultimele case din Anina, pe direcţia iniţială nord, prezentându-se cu abrupt calcaros la stânga, cu peşteri greu de găsit şi cu impresionantele construcţii ale primei căi ferate din România (1863), mult deasupra noastră arcuindu-se un viaduct semeţ, urmat de un tunel. Drumul se continuă pe vechiul terasament de cale ferată forestieră, care lega mai de mult Anina de satul Gârlişte, direct prin chei, terasament folosit de multe ori, în porţiunile în care acesta s-a conservat, şi de poteca noastră.

Pe primii aproape 4 kilometri din Anina, se poate intra cu puţină grijă şi cu o maşină mai nepretenţioasă.

Următoarea porţiune a cheilor este mai dificil de străbătut, poteca având porţiuni deteriorate, care ar necesita amenajări, dar cadrul natural este de excepţie, canionul îngust săpat de apă între versanţii calcaroşi este uneori atât de întunecos, încât avem dificultăţi la fotografiere. Poteca săpată în stîncă, de multe ori la 20-30m deasupra pârâului şi abruptul alb de calcar aproape continuu din stânga, ne menţin tonusul psihic necesar adaptării la un traseu care necesită multă atenţie şi consumă cu viteză caloriile drumeţului. Singurul regret este că vegetaţia obturează mult din abrupt, pentru fotografi, un sezon cu puţine frunze fiind mai mult decât indicat. Pe măsură ce ne apropim de cotul mare, pereţii se strâng, se înalţă şi se împodobesc cu turnuri şi găuri de peşteri, apa formează cascade zgomotoase şi răcoritoare. Cotul schimbă cursul apei spre vest, iar cheile sunt şi mai impresionante. După o arcadă şi un tunel, la puţin timp, cheile dispar brusc şi ne trezim într-o înşiruire de poiene cu iarbă verde şi mare, simfonie de flori şi tot felul de zburătoare. Generoase, plane, sunt ideale pentru odihnă şi picnic. Din păcate ele nu mai sunt accesibile pentru maşinile obişnuite, deoarece drumul este deteriorat la intrarea în satul Gâîrlişte.

Poteca are câteva zone care necesită atenţie, ar fi bine să vizitaţi aceste chei superbe primăvara înainte să apară frunzele sau toamna dupa ce au căzut frunzele.

E bine sa faceţi excursia pe o vreme uscată pentru a evita porţiunile alunecoase.

Sursa : http://degetal.ro/unmunte/Trasee/Cheile%20Girlistei.aspx

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.