Orșova și împrejurimile sale au fost de-a lungul ultimilor două milenii, unul dintre leagănele creștinismului pe pământ românesc, învățătura nouă pătrunzând odată cu armata română. Într-o atmosferă de reculegere și inălțare sufletească pășind pragul Mănăstirii Sfânta Ana poți să-ți imaginezi aceste locuri de istorie făcând-o unică în felul ei.
Mănăstirea reprezintă un prinos de recunoștință în memoria tuturor eroilor care au căzut pentru o Românie Mare în timpul războiului pentru Întregirea Neamului (1916-1918).
Ca tânăr sublocotenent, în cadrul Regimentului 17 infanterie Mehedinți Pamfil Șeicaru a participat la toate marile bătălii de la Orșova la Mărășești iar ca urmare a meritelor lui deosebite a fost distins de către regele Ferdinand I al României cu titlul de Cavaler al Ordinului “Mihai Viteazul”.
Deși a avut o viață zbuciumată Pamfil Șeicaru a fost un mare român și iubitor de țară astfel după 15-20 de ani de la terminarea războiului a dat curs unor planuri avute mai de mult și a construit la Orșova Mănăstirea Sfânta Ana. Asemeni vieții lui Pamfil Șeicaru și Mănăstirea Sfânta Ana a trecut prin mai ulte faze ale existenței ei. Sub dictatura comunistă mănăstirea a fost transformată în disprețul oricărei morale în restaurant și local de petreceri. Însă statornicia dorințelor lui Pamfil Șeicaru s-au arătat mai presus de orice și în 1990 prin grija Mitropoliei Olteniei a fost reamenajată și redată circuitului monahal.
Pamful Șeicaru a murit în 1980 în Germania iar în 1991 vestigiile sale pământești au fost aduse și înhumate temporar în capitală alături de părinți iar în 2005 a fost reinhumat pentru totdeauna în pridvorul Mănăstirii Sfânta Ana. În această oază de spiritualitate românească numele sau va dăinui peste vremuri și prin scrierile și ctitoriile sale.
