Discuția despre TAROM readuce în prim-plan o întrebare veche: mai are sens ca un stat să dețină sau să susțină o companie aeriană? Exemplele din Europa arată că răspunsul nu este unul simplu. Există companii aeriene de stat care fac profit, se extind și investesc în flotă, dar și transportatori care au dispărut după ani de pierderi și intervenții financiare.
Nu proprietatea publică este, în sine, problema. Diferența pare să fie făcută de modul în care este administrată compania, de strategia aleasă, de structura costurilor și, mai ales, de capacitatea transportatorului de a funcționa într-o piață extrem de competitivă.
Air Serbia: exemplul unei companii aeriene de stat care face profit
Unul dintre cele mai interesante exemple din regiune este Air Serbia. Compania este deținută integral de statul sârb și a reușit în ultimii ani să-și consolideze poziția pe piața regională.
Transportatorul de la Belgrad și-a extins rețeaua, inclusiv prin dezvoltarea zborurilor pe distanțe lungi, și a ajuns să joace un rol important în conectarea Serbiei cu numeroase destinații europene și internaționale.
Rezultatele financiare arată că o companie controlată de stat nu este condamnată automat la pierderi. Air Serbia a demonstrat că poate combina obiectivele de conectivitate ale unui transportator național cu o strategie comercială care produce rezultate.
LOT: un alt model de succes
Un alt exemplu este LOT Polish Airlines, compania națională controlată de statul polonez.
LOT a trecut prin perioade dificile și a avut nevoie de sprijin financiar în timpul pandemiei, însă ulterior a revenit pe profit și și-a continuat planurile de dezvoltare.
Compania poloneză operează inclusiv aeronave Boeing 787 pentru zborurile pe distanțe lungi și își dezvoltă în continuare flota și rețeaua. Rezultatele recente arată că un transportator național poate rămâne competitiv atunci când există o strategie comercială și o administrare orientată către rezultate.
Malév: când compania națională nu mai poate fi salvată
La polul opus se află Malév, fosta companie aeriană națională a Ungariei.
După ani de probleme financiare, restructurări și sprijin public, compania și-a oprit toate zborurile în februarie 2012.
Dispariția Malév nu a însemnat însă dispariția aviației comerciale de la Budapesta. Companiile concurente au ocupat rapid o parte din piața rămasă liberă, demonstrând cât de repede se poate adapta piața atunci când un operator important dispare.
Spanair: ambiția de a construi un hub cu bani publici
Spanair oferă un alt exemplu relevant, chiar dacă nu a fost o companie de stat în sens clasic.
Transportatorul spaniol ajunsese să beneficieze de o susținere importantă din partea autorităților catalane, care își doreau un transportator puternic și transformarea Barcelonei într-un hub aerian important.
Planul nu a funcționat.
Pierderile au continuat, negocierile pentru atragerea unui investitor strategic au eșuat, iar autoritățile au decis în cele din urmă să nu mai finanțeze compania. Spanair și-a oprit operațiunile în ianuarie 2012.
Cazul arată una dintre limitele sprijinului public: statul poate oferi unei companii timp suplimentar, dar nu poate transforma la nesfârșit un model de business neviabil într-unul profitabil.
Alitalia: ani de pierderi și intervenții
Alitalia este probabil cel mai cunoscut exemplu european al unei companii naționale care nu a reușit să-și rezolve problemele structurale.
Transportatorul italian a trecut prin numeroase restructurări și intervenții financiare, însă pierderile au continuat. În 2021, Alitalia și-a încetat operațiunile, iar în locul său a fost creată ITA Airways.
Nici această poveste nu s-a oprit aici. ITA Airways a intrat ulterior într-un proces de integrare în Lufthansa Group, ceea ce arată încă o dată că simpla existență a unui transportator național nu garantează independența sau supraviețuirea acestuia pe termen lung.
TAROM: miza celor 95,3 milioane de euro
În acest context trebuie privită și situația TAROM.
Compania beneficiază de un plan de restructurare și de un ajutor de stat de până la 95,3 milioane de euro, aprobat de Comisia Europeană. Sprijinul a fost justificat inclusiv prin importanța TAROM pentru conectivitatea regională.
Dar banii nu reprezintă decât o parte a problemei.
Miza reală este ca restructurarea să transforme TAROM într-o companie viabilă economic, capabilă să funcționeze fără injecții permanente de bani publici.
Aici se va vedea dacă România reușește să transforme această perioadă într-un nou început sau doar să prelungească existența unui model care are nevoie constantă de sprijin.
Ce ne spun companiile aeriene de stat din Europa
Comparația este interesantă tocmai pentru că rezultatele sunt atât de diferite.
Air Serbia și LOT arată că un transportator controlat de stat poate fi profitabil și se poate dezvolta. Malév arată că o companie națională poate dispărea complet. Spanair demonstrează că sprijinul public nu poate compensa la nesfârșit pierderile, iar Alitalia arată cât de complicată poate deveni încercarea de a salva un transportator național prin restructurări succesive.
Prin urmare, întrebarea corectă nu este dacă statul trebuie sau nu să dețină o companie aeriană.
Întrebarea este dacă acea companie poate fi administrată după reguli economice, cu o strategie clară, o flotă potrivită, o rețea de rute adaptată pieței și un control riguros al costurilor.
O companie de stat poate fi profitabilă. Dar poate fi și o gaură neagră pentru buget dacă deciziile economice sunt înlocuite de interese politice.
Pentru TAROM, următorii ani vor fi esențiali. Cele 95,3 milioane de euro pot reprezenta o șansă reală de relansare, însă succesul va fi măsurat nu prin banii primiți de companie, ci prin ceea ce va reuși să producă după ce sprijinul public se va termina.
Până la urmă, drapelul de pe coada avionului nu garantează supraviețuirea companiei.
Air Serbia și LOT arată că se poate. Malév, Spanair și Alitalia arată cât de repede se poate ajunge la capătul drumului atunci când pierderile devin permanente.
TAROM încă își scrie povestea. Iar întrebarea este dacă va ajunge să fie un exemplu de companie națională reinventată sau încă un nume important din istoria aviației europene.
