Construit către sfârşitul secolului al XVIII-lea, probabil între anii 1781-1782, conacul de la Rudna (comuna Giulvăz) şi domeniul acestuia au aparţinut familiei baronilor de origine sârbă Nikolics. Unul dintre baroni, Feodor, ajunge guvernator al Bosniei şi Herţegovinei între anii 1882-1886. Ultimul baron Nikolics a părăsit definitiv România în anul 1919. După 1924, Conacul de la Rudna ajunge în proprietatea avocatului Lighezan, care-l va deţine până prin anii 1947-1948.
Istoria pamanturilor banatene vandute sarbilor de austrieci
Satul Rudna apare mentionat in anul 1717 in cadrul recensământului cu 30 de case. In anul 1761, pe o harta militară apare mentiunea ca localitatea era locuită de populatie sarba. Incepand cu anul 1783 aici s-au stabilit cateva familii de germani, dar numărul lor a fost relativ mic. In preajma anului 1781, cand visteria imperiului austro-ungar se golise, iar inaltii functionari austrieci s-au vazut pusi in situatia de a aduce bani, numeroase pamanturi au fost scoase la vanzare.
Atunci, doi prieteni au decis sa cumpere domeniile satului Rudna si sa isi duca viata impreuna pe doua mosii invecinate. Acestia erau:Teodor Iancovici Mirievschi, înalt funcţionar al imperiului, şi Iovan Nicolici, un bogat negustor din oraşul croat Osijek.
Fiecare din cei doi si-a jucat rolul in comunitatea locului: Mirievschi a fost directorul scolilor sarbesti si romanesti din Banat. Pe cand ocupa functia de ministru, de numele sau se leaga reforma învăţământului , fiind si autorul unuia dintre primele manuale de pedagogie.
Rezultatele sale in invatamant au fost atat de apreciate, incat Ecaterina a II-a la chemat in Rusia pentru a implementa o reformă a invatamantului si in Imperiul tarist. In perioada cat acesta a locuit la Sankt Petersburg el a devenit unul din cele mai importante personaje de la curtea tarului. De aceasta perioada este legata editarea unui dicţionar in şase limbi , lucrare care l-a facut cunoscut pana in America, dupa cum reiese din corespondenţa sa personală purtată cu însuşi preşedintele american, George Washington.
Meritele sale au fost pretuite in Imperiul tarist, motiv pentru care fiul său a fost numit, la 19 ani, general al armatei ţariste. Desi cumparase mosia de la Rudna doar cu un an inainte de plecarea sa in Rusia, Mirievschi a decis să nu se mai întoarcă acasa, lasand proprietatea în grija soacrei sale, Natalia Socolovici.
Cine a fost Ioan Nicolici
Celalalt pesonaj, Ioan Nicolici, facea parte dintr-o familie cu pozitie sociala importanta in zona Osijekului, care fusese împroprietărită încă de la sfârşitul secolului al 17-lea cu domenii intinse de împăratul Leopold I. Iovan Nicolicise se ocupase cu negoţul cu vite din care s-a si imbogatit de altfel, reusind sa cumpere cel de-al doilea domeniu de la Rudna.
El si-a construit reşedinţa in imediata apropiere a conacului Iancovici care a fost demolat după primul război mondial. Baronul de origine sarba, a primit, în anul 1854, titlul de baron din partea împăratului Franz Iosif, ca răsplată pentru faptul ca luptat de partea Habsburgilor în timpul revoluţiei de la 1848. Acesta a fost casatorit cu Maria Iancovici, o rudă apropiată a lui Teodor Iancovici de Mirievschi.
Povestea conacului blestemat
Dupa plecarea prietenului sau in Rusia, familia Nicolici a reuşit să preia in mod abuziv si proprietatea acestuia, o data cu conacul in care locuia soacra acestuia, Natalia Socolovici. Scoasa cu forta din conac, aceasta i-ar fi blestemat pe cei din familia Nicolici, „ca nici oasele în mormânt să nu le aibă odihnă”. Blestemul Nataliei Socolovici pare sa fi urmarit destinul familiei Nicolici, deoarece, in timpul primului razboi mondial, criptele familiei au fost profanate.
Iovan Nicolici a avut doi fii, Feodor si Mihail, dar asta nu l-a oprit sa-l infieze pe Iovan Belici, care s-a căsătorit ulterior cu Elisabeta, fiica cneazului Serbiei Miloş Obrenovici. Feodor a fost însurat cu o balerină franţuzoaică pentru care făcuse o mare pasiune si a scandalizat lumea buna, deoarece, la vremea respectivă, o asemenea femeie era socotita de moravuri usoare. Dupa decesul parintilor, in anul 1919, fiul lor a vandut proprietatea de la Rudna si a plecat definitiv in Franţa. Cand a lichidat mosia, nu mai exista decât conacul construit de Iancovici de Mirievschisşi vechea capelă a familiei Nicolici. Acesta a vandut casa unui avocat care a locuit in ea pana in 1946. Localnicii inca mai povestesc despre fiica cneazului sârb Miloş Obrenovici, despre baronii Iancovici de Mirievschi şi Iovan Nicolici si fiii acestuia.
S-au tesut intrigi, conflicte şi s-au aruncat blesteme. Baronii si odraslele lor erau vazuti plimbandu-se pe uliţele satului cu bicicletele cu roţi inegale sau facand plaja pe digul Timişului, în costume de baie. Faimoasa gradina englezeasca din jurul conacului a tesut propria sa poveste prin frumusetea cu care a fost realizata.
O data cu venirea comuniştilor, conacul a fost, pe rănd, “casă de promenadă”, subunitate de grăniceri şi sediu de CAP. Iar din vechea gradina, nu au mai ramas decat cateva exemplare de copaci.
Preluare de pe http://ploaiadecuvinte.blogspot.ro/2012/06/conacul-nicolici-casa-unei-familii.html
